SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

joi, 11 ianuarie 2018

O sută de rochii, de Eleonor Estes

Născută la începutul secolului trecut (1906), Eleonor Estes își începe cariera ca bibliotecară într-o bibliotecă pentru copii, devenind ulterior scriitoare (1941), premiată pentru cele mai bune  creații ale sale. Ginger Pye, Rufus M., seria Moffats sau O sută de rochii sunt doar câteva dintre ele. Aceasta din urmă prezintă situația unor școlărițe americance care au o colegă mai săracă, Wanda, care are un nume neobișnuit. Era poloneză. Ea stă cu tatăl și fratele ei la periferia localității, astfel că pantofii îi sunt murdari adesea, atunci când ajunge la școală. De aceea, este pusă în ultimele rânduri, printre cei mai neastâmpărați băieți din clasă.
Bineînțeles că actul excluderii sociale are mult mai multe fețe. Printre  acestea, șicanele cu care este întâmpinată de colege dimineața, când este întrebată în mod repetat câte rochii are. În fapt, are o singură rochie albastră, mototolită și veche, mereu aceeași, în fiecare zi. Dar susține că are un dulap plin cu o sută de rochii, de toate culorile. 
De câteva zile Wanda lipsește. Trimite numai, în final, o sută de desene cu rochiile despre care le-a vorbit colegelor. Unele dintre ele, purtate de chiar colegele ei, a căror fețe le-a desenat foarte frumos, foarte realist. Wanda câștigă concursul de desen din acel an, însă nu se prezintă să-și ia premiul. 
În scurtă vreme, tatăl Wandei trimite o scrisoare la școală anunțând că familia se mută în oraș și că-și mută copiii într-o școală unde nimeni să nu-i mai batjocorească. Vestea le face pe colegele fetiței să le pară rău pentru comportamentul lor. Ce vor face acestea pentru a repara cumva ceea ce stricaseră prin  comportamentul lor discriminator și răutăcios? Citiți și aflați. 

vineri, 5 ianuarie 2018

Secretul doamnei Frankweiler, de E. L. Konigsburg

Volumul intră în categoria romanelor de aventură pentru copii, autorul fiind Elaine Lobl Konigsburg, o scriitoare  și ilustratoare americană care a fost și profesoară, experiență din care și-a extras multe dintre temele cărților sale pentru copii și adolescenți. Tot din perioada didactică, dar și din aceea a copilăriei proprii sau a copiilor săi, Konigsburg culege date referitoare la copilărie. Concluziile la care ajunge o fac să spună mai târziu că în fiecare copil se luptă două dorințe: dorința de a fi la fel ca toți ceilalți copii și dorința opusă, aceea de a fi ca nimeni altul, copilul având mare nevoie să fie înțeles în ambele cazuri.
”Secretul doamnei Frankweiler” apare în 1967 sub titlul ”From the Mixed-Up Files of Mrs. Basil E. Frankweiler” și este a doua scriere a lui Konigsburg. Cartea se va bucura de foarte mult succes, atât la vremea respectivă, cât și ulterior, fiind inclusă în anul 2005 într-un top al celor mai bune 100 de cărți pentru copii.
Povestea care se derulează pe parcursul romanului este următoarea: o fetiță, Claudia (12 ani), și fratele ei mai mic, James, decid să plece de acasă (Greenwich, Connecticut) pentru o vreme, dar cu gândul clar de a se întoarce, atunci când își vor fi consumat resursele financiare și impulsul spre aventură. Claudia se simte neapreciată de familie și destul de sătulă de această situație. Jamie este ales de fetiță dintre frații ei pentru a i se alătura, parțial pentru că era cel care avea mai mulți bani puși deoparte.
Povestea este istorisită de doamna Frankweiler însăși, care își modifică testamentul pentru a-i include și pe cei doi copii. Dar ce legătură este între copii și bătrâna doamnă Frankweiler? Pe lângă faptul că bunicul lor este avocatul însărcinat cu problemele testamentare ale acestei doamne (lucru pe care Claudia și Jamie nu-l știu), copiii, care vor sta ascunși la Muzeul Metropolitan de Artă din New York în tot timpul când au fost fugiți de acasă, au aflat de acolo că ”Îngerul” tocmai achiziționat de muzeu de la doamna Frankweiler, o statuie din marmură sculptată, este foarte probabil să fie făcută de celebrul Michelangelo.
Copiii încearcă să descifreze misterul ”Îngerului” lui Michelangelo. Astfel, ajung și acasă la doamna Frankweiler. 
Apoi, copiii se întorc în Greenwich. 
Pe parcursul timpului petrecut la muzeu, ei află o grămadă de lucruri despre exponate (și, odată cu ei, și noi, cititorii), dar află destule și despre ei înșiși. Legătura dintre frați se strânge, fiecare își confirmă punctele forte ale personalității sale și descoperă atuurile celuilalt. Sunt realiști și nu ocolesc adevărul. Află că se pot organiza foarte bine, că le place să respecte regulile, să se spele pe dinți și să-și schimbe zilnic lenjeria. Dar, Claudia tot își dorește să nu ajungă din nou acasă fără a simți că s-a schimbat într-un fel.
Citiți și aflați care este secretul pe care trebuie să-l ducă cu sine după fuga de acasă și care poate fi acea schimbare de care avea ea nevoie.
Lectură plăcută!