SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

miercuri, 4 octombrie 2017

Prinţul iluziilor, de Stelian Ţurlea

Stelian Ţurlea este o figură importantă a publicisticii şi literaturii contemporane româneşti. A scris un număr de nouă cărţi pentru copii, dintre care "Prinţul iluziilor" îl surprinde pe fiul său, Daniel, în perioada adolescenţei timpurii, oarecum critic la adresa tutelei părinteşti, fals critic vis-a-vis de scrierile anterioare ale tatălui său, scrieri  în care n-ar fi fost nici măcar întrebat despre propriile simţăminte în situaţiile descrise de acestea. Oricum, este momentul ieşirii de sub aripa ocrotitoare a părintelui şi dovedirii independenţei. Oare câţi dintre părinţi pot spune că n-au trecut prin faza în care copilul lor ascultător, care citea, învăţa bine, se opunea prea puţin şi îşi manifesta voinţa încă în forme uşor de gestionat, au devenit "peste noapte" de nerecunoscut, critici, opoziţionişti şi rebeli?
Dar oare unde te duce sfidarea regulilor de dragul sfidării, nu pentru că valabilitatea lor este îndoielnică? 
Pe Daniel l-au dus într-o lume unde a fost nevoit să reînveţe respectarea regulilor şi unde i s-a spus foarte des că este nesupus şi obraznic. Faţă de acea lume, pretenţiile adulţilor din lumea lui reală păreau simple şi nevinovate indicaţii, reguli aproape opţionale. 
Aşteptările de diferite feluri ale adultului şi proaspetele iluzii de independenţă ale adolescentului sunt demontate. Trăiască regulile respectate după bunul plac al promotorilor lor! Respectarea lor uniformizează şi dă ocazia unor profitori-formatori de hipercetăţeni să-şi formeze proprii agenţi. "Hipercetăţenia te poate dezvăţa de toate metehnele. Trebuie doar să îi înveţi regulile. Disciplină, muncă, lege, nimic care să iasă din tipare. Asta-i reţeta fericirii!", iar în "democraţia hipercetăţenească fiecare cetăţean va fi egalul celorlalţi şi toată lumea va trăi în interacţiune". 
Dar totul este o iluzie, o înfruntare a ideilor în mintea moleşită de impactul căderii de pe stâncă a adolescentului pornit pe drumul independenţei faţă de părinţi.
Lectură plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu