SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, tasta 2 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

vineri, 28 aprilie 2017

Războiul care mi-a salvat viaţa, de Kimberly Brubaker Bradley

Apărută în anul 2016 în limba română, cartea semnată de scriitoarea americană Kimberley Brubaker Bradley oferă primele indicii cu privire la conţinutul ei încă din titlu şi prin intermediul ilustraţiilor de pe copertă.
Povestea se situează în Anglia celui de-al Doilea Război Mondial şi vorbeşte despre viaţa a doi copii, doi fraţi care trăiau într-o stare de sărăcie şi mizerie greu de imaginat. Cu atât mai greu de înţeles este faptul că mama lor nu-i iubeşte, nu i-a dorit şi nu îi doreşte în viaţa ei.
În special, pe Ada o urăşte şi o persecută, o umileşte şi-i îngrădeşte viaţa (şi aşa destul de chinuită, din cauza piciorului diform cu care se născuse).
Ocazia de-a scăpa din această situaţie vine o dată cu evacuările cauzate de ameninţarea bombelor germane. 
Ada şi Jamie ajung într-o localitate rurală, în grija lui Susan, o femeie singură, destul de înstărită, şcolită la Oxford, dar retrasă şi neavând în ce să-şi investească enormul potenţial uman. 
Perioada de şedere cu aceasta este descrisă pe larg în carte, cu accent pe viaţa sufletească a Adei, măcinată de frică şi de perspectiva că, într-un final, va locui din nou cu mama ei abuzivă. 
Analiza psihologică este extrem de complexă şi vizează, pe lângă ceea ce se petrece în sufletul Adei, şi celelalte personaje principale: Jamie şi Susan. Privirea care unifică toate întâmplările din carte aparţinei fetiţei de unsprezece ani. 
Ada este o luptătoare. 
Ada are un suflet sensibil şi o minte ageră, are idei şi vise pe care se teme să le împărtăşească (atât mamei, cât şi lui Susan, ulterior), dar luptă de una singură să înveţe să meargă, să călărească, să aibă grijă de ea şi de fratele ei.
O carte frumoasă, emoţionantă, plină de semnificaţii. 
Lectură plăcută!

Povestea de la ora 5 - 4 mai 2017



miercuri, 26 aprilie 2017

23 aprilie - Ziua bibliotecarului român


De Ziua bibliotecarului român, sărbătorită pe 23 aprilie, bibliotecarii din bibliotecile publice din judeţul Bihor s-au reunit pentru a acorda profesiei, care-i motivează şi-i defineşte, meritul şi importanţa care i se cuvine.
A fost şi un moment de elogiere a profesionalismului şi dăruirii reprezentanţilor ei.
În acest sens, în cadrul întâlnirii care a avut loc la sediul central al Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai" Bihor - Oradea, s-au acordat premii de excelenţă pentru bibliotecarii care timp de mai bine de 30 de ani au fost în serviciul instituţiei de cultură şi a comunităţii şi distincţii pentru bibliotecile municipale şi orăşeneşti cu cea mai valoroasă activitate pe parcursul anului 2016. Câştigătoarea premiului I a fost Biblioteca "Octavian Goga" din Aleşd.
Şefa serviciului Comunicarea Colecţiilor, dna Mariana Barna, a fost unul dintre bibliotecarii distinşi cu diploma de excelenţă pentru activitatea sa în slujba bibliotecii.
Fiecare serviciu şi-a prezentat activitatea, iar concluziile, rostite de directorul manager al instituţiei, dna prof. Ligia Mirişan, sunt de natură a ne readuce aminte faptul că facem o muncă frumoasă, profundă şi deosebit de angajată social (şi prin aceasta, esenţialmente sensibilă la schimbările înregistrate de societate), dedicată ideilor mari şi valorilor umanităţii, ceea ce ne bucură şi ne onorează.
Este uşor sau este greu să fii bibliotecar? Şi una, şi alta.
A pune la îndemâna oamenilor de toate vârstele lumina cunoaşterii, a oferi acces la orizonturi noi şi faţete multiple ale vieţii, prin intermediul resurselor şi activităţilor noastre, poate chiar a reuşi să motivezi, să aduci împreună oameni sau să modelezi situaţii care par închise, prin studiu, lectură, deschidere, iubire de semeni şi toleranţă, reprezintă doar câteva atu-uri şi surse de satisfacţie ale bibliotecarilor.
Dar, plasaţi la răscruce, între realitatea socială şi culturală şi forfota ideilor, ei străbat un traseu profesional uneori complicat.

Felicitări tuturor, în orice moment al carierei lor profesionale s-ar găsi şi "La mulţi ani"!

Mai multe imagini şi informaţii, la: http://www.bibliobihor.ro/?fid=10&sid=2&news=602&m=3&r=1 ,

vineri, 21 aprilie 2017

Pasăre cântătoare, de Kathryn Erskine

Pentru acest sfârșit de săptămână, vă propun o carte tulburătoare prin punctul de vedere din care este scrisă, anume acela al unei fetițe pe care cei mai ”drăguți” și ”amabili” dintre noi ar numi-o ”mai specială”. Înțelegem prin asta că suferă de ceva care o împiedică să vadă și să înțeleagă lumea și realitatea înconjurătoare la fel ca ceilalți.
Dacă sprijinul venit de la fratele mai mare dispare o dată cu acesta, tatăl și psihologul școlii reușesc să o ajute pe Caitlin să facă pași spre Împăcare și spre a Înțelege.
”M-am prins!” exclamă ea cu mândrie, atunci când simte că i s-au clarificat lucruri care nu aveau sens până atunci.
Cartea este o bătălie a nuanțelor. Cu siguranță, scriitura este extraordinară.
Și povestea este captivantă.
Lectură plăcută!

Povestea de la ora 5 - 27 aprilie 2017


vineri, 14 aprilie 2017

Elevii de la Șc. Gimnazială ”Dimitrie Cantemir” Oradea la Încondeiașul

Elevii clasei I C, coordonați de doamna profesoară Doina Lung, de la Școala Gimnazială ”Dimitrie Cantemir” Oradea, au realizat ouă încondeiate în diferite tehnici și coșulețe, pe care le-au expus în holul polivalent al Bibliotecii Județene ”Gheorghe Șincai” Bihor, acțiune ce face parte din proiectul umanitar ”Încondeiașul”.
Felicitări!






joi, 13 aprilie 2017

Cursul de germană ”Hallo, Kinder!” 5

Imagini de la al 5-lea curs de învățare a limbii germane( Anotimpurile. Lunile anului):


 https://www.facebook.com/sectiacopii/photos/pcb.1893657680846643/1893653164180428/?type=3&theater

Premierea participanților la concursul național ”Încondeiașul” Ediția a VII-a

Cea de-a VII-a ediție a revistei-concurs național ”Încondeiașul” s-a desfășurat, și în acest an, la Biblioteca Județeană ”Gheorghe Șincai” Bihor, la Secția Împrumut pentru Copii și Tineret, în cadrul unui parteneriat consolidat de edițiile precedente dintre instituția de cultură bihoreană și asociația ieșeană ”Kids Heaven”. Promovând într-ajutorarea și implicarea în viața celor de lângă noi în rândul copiilor, acțiunea umanitară și culturală ”Încondeiașul” este coordonată de dna Mariana Barna, șef serviciu Comunicarea colecțiilor.
Ne-au stat alături cadre didactice, părinți, copii și elevi de la mai multe grădinițe și școli din Oradea și din județul Bihor.
”Încondeiașul” s-a finalizat cu o expoziție cuprinzând lucrările tuturor participanților (ouă încondeiate, coșulețe, iepurași) și cu festivitatea de premiere care a avut loc astăzi, 13 aprilie 2017, în holul polivalent. 
La festivitate au participat copii, părinți și profesori, invitați și bibliotecari, care s-au putut bucura de atmosfera de sărbătoare și de muzica extraordinară pe care elevii Liceului de Arte din Oradea, coordonați de doamna profesoară Viola Nagy, ne-au oferit-o.
Un alt invitat de onoare, poetul orădean Aurel Horgoș, a recitat pentru micuții ascultători și ne-a introdus în minunata lume a poeziei, cea care dă atâta subtilitate învățăturilor despre și pentru viață. De asemenea, ne-a făcut onoarea de a expune alături de noi ouă din piatră pictate de domnia sa, purtând mesaje în versuri.
Îi mulțumim!
Și la fel ca în alți ani, sponsorul bibliotecii a fost Cofetăria Elidor Oradea, din partea căruia participanții la festivitate au primit prăjituri și cozonaci. Mulțumim!
Le mulțumim și colegelor noastre, doamnele Mariana Soica și Adelina Boga, de asemenea, implicate în organizarea și sponsorizarea acestei acțiuni.























Clubul de lectură în limba maghiară - 12 aprilie 2017

Clubul de lectură în limba maghiară a fost coordonat de prof. Ágoston Pálko Emese, de la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" Oradea, şi bibliotecara Racsav Melinda.
Moderatoarele acestei ediții au fost studenta Törös Noémi, de la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea, şi elevele Szarka Fruszina şi Szitkó Alexandra, de la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" Oradea.
Au participat elevii clasei a II-a, de la Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" Oradea, însoţiţi de prof. înv. Balajti Annamaria.








luni, 10 aprilie 2017

Paște - semnificații, obiceiuri, tradiții, superstiții

Paștele reprezintă, alături de sărbătoarea Nașterii Domnului, Crăciunul, una dintre cele mai importante sărbători creștine, plină de tradiții și semnificații străvechi ce s-au păstrat de-a lungul timpului. Această mare sărbătoare aduce cu ea speranța mântuirii oamenilor și a vieții veșnice, prin sacrificiul suprem al lui Iisus Hristos. Astfel, în tradiția ortodoxă, începutul sărbătorii este marcat odată cu postul de 7 săptămâni. O semnificație foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Tot în această zi sfântă de Joi, femeile încep să pregătească pasca și să vopsească ouăle. 
Potrivit tradiției, la miezul nopții, între zilele de sâmbătă și duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor, se spală cu apă curată, își pun haine noi, iau câte o lumânare și pornesc spre biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie și crucea în mână, iese cu lumânarea aprinsă și înconjoară de trei ori biserica, iar când preotul rostește ,,Christos a Înviat!'', toți cei prezenți la liturghia religioasă răspund: ,,Adevărat a Înviat!''Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă și face o cruce pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o păstrează tot restul anului. În această săptămână, înainte de Sfintele Paște, se pot mânca doar bucatele (pasca, pâinea, ouăle roșii, carnea de miel, drobul, sarea și vinul), după ce acestea se sfințesc și după ce fiecare persoană participă la Liturghie. 
În ceea ce privesc obiceiurile, la noi, cel mai cunoscut obicei este cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de ,,stropit''. Conform acestui obicei, preluat de la maghiari, băieții merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum ,,ca să nu se veștejească''. 
Un frumos obicei se păstrează în Maramureș, în zona Lăpușului, unde dimineața, în prima zi de Paști, copiii merg la prieteni și la vecini să le anunțe Învierea Domnului. La plecare, gazda dăruiește fiecărui copil un ou roșu, după care le mulțumește gazdei și le urează ,,Sărbători fericite!''
La Călărași, la slujba de Înviere, credincioșii aduc în coșul pascal, pentru binecuvântare, ouă roșii, cozonac și cocoși albi. Cocoșii albi fiind crescuți anume pentru împlinirea acestor tradiții. Ei vestesc miezul nopții: datina din străbuni ne spune că, atunci când cocoșii cântă, Hristos a Înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoș cântă primul. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.
În Belgia, copiii urmăresc să-l vadă pe bătrânul ce zboară până la Roma, pentru a le aduce ouă de la Papa. 
În Bulgaria, există obiceiul ca, în ziua de Paște, fiecare membru al familiei aruncă oul de la unul la celălalt. Cel care ajunge la finalul jocului cu oul întreg, este cel care va avea cel mai mare succes în acest an. Tot la bulgari există un alt obicei: cea mai în vârstă femeie din familie să mângâie obrajii copiilor cu primul ou vopsit, astfel ei fiind fericiți și sănătoși tot anul. 
În China, ouăle de Paște sunt considerate sacre, adevărate simboluri ale fertilității și primăverii.
În Franța, în dimineața Paștelui, se bat clopotele în semn că Domnul a Înviat. La auzul clopotelor, oamenii se îmbrățișează în semn de bucurie. La trezire, copiii caută prin camere sau prin grădini ouăle ascunse de părinții lor, iar cel care va găsi mai multe, va avea noroc. 
În unele zone din Germania, de Paște, se ard brazii care au fost împodobiți de Crăciun. Focul se face într-un loc special ales, întrucât flăcările acestuia vor alunga ultimele semne ale iernii și vor face loc primăverii.
Paștele este sărbătorit până și în Hawaii, unde oamenii credeau în trecut, că lumea a fost creată dintr-un ou uriaș, gălbenușul simbolizând, de fapt, soarele. Când oul a fost spart, micile bucățele împrăștiate reprezintă, de fapt, insulele din Hawaii. 
În Polonia există obiceiul udatului. Oamenii aruncau cu apă unii pe alții pentru a fi sănătoși. 

Credințe și Superstiții de Paște
- La Înviere este bine să te îmbraci cu haine noi, întrucât, acestea, la fel ca apa, au un rol de purificare
- În ziua de Paști nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă și te va prinde ploaia ori de câte ori vei vrea să lucrezi câmpul
- Lumânarea de Înviere trebuie păstrată în casă și aprinsă în caz de bială, calamități naturale, supărări
- În dimineața Paștelui, e bine să privești prima dată într-o cofa cu apă neîncepută. Se spune că vei avea vederea bună în restul anului
- În ziua de Paști, nu se mănâncă oul cu sare, deoarece se spune că vei transpira tot anul
- Pasca, crucea de pe ea sau anafura sunt considerate ca leac, de aceea se păstrează bucăți din ele peste veac
- Cocoșul, sfințit de Paști se credea a fi o sursă de belșug, sănătate și dragoste
- La masa de Paști e bine să mănânci mai întâi un ou, se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi pește și pasăre, pentru a fi sprinteni precum peștele și ușor ca pasărea
Cu cine ciocnești ouăle vopsite în ziua de Paști, te vei întâlni în lumea cealaltă
- Dacă păstrezi un ou roșu 40 de zile după Paști și nu se strică, vei avea noroc tot anul
- De Paști se așează o bucățică de fier sub prag, ca o protecție pentru casă
- Copiii născuți de Paști sunt binecuvântați având o viață luminată și presărată cu noroc toată viața
- Dacă prima persoană care-ți intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul
De Paști, există, de asemenea, credința că cerurile se deschid, permițând sufletelor celor morți să se întoarcă acasă, pentru a-și proteja rudele dragi
- se spune că cei ce mor în duminica de Paști sunt scutiți de judecata divină, sufletele lor ajungând direct în Rai

Legenda ouălor roșii și legenda iepurașului de Paște

Cea mai cunoscută legendă este cea a Maicii Domnului care a așezat un coș la poalele crucii pe care era răstignit Iisus. Sângele Domnului a curs pe ouăle albe și le-a înroșit. O altă legendă povestește despre o credincioasă care se afla la târg încercând să vândă un coș cu ouă și care se târguia cu mușterii. La un moment dat, aceasta a spus: ,,Nu credeți?'' Veți crede când se vor înroși aceste ouă.Iar ouăle s-au înroșit.''
O altă variantă a legendei este că, atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, pietrele care-l atingeau s-au transformat în ouă roșii.
Cu mulți, foarte mulți ani în urmă, într-o poieniță dintr-o frumoasă pădure plină de animăluțe a apărut o pasăre. Această pasăre era deosebit de frumoasă, cu penele în toate culorile curcubeului și cu triluri angelice, cum nu se auziseră mai frumoase. Glasul ei era atât de cristalin, încât până și vântul se oprea, pentru a strânge minunatele triluri, ca să le poarte mai apoi printre frunze și flori prin toată pădurea, cât mai departe de lume.
Nimeni nu știa de unde a venit această pasăre și cât avea să rămână în acea poieniță, însă toate animăluțele din pădure o iubeau pentru că le încânta în fiecare zi cu cântecele ei fermecătaore. Frumoasa făptură și-a făcut cuib în mijlocul poieniței, în scorbura celui mai vechi copac. Acolo își ducea ea traiul, cântând în fiecare zi, de dimineața până seara, strângând în jurul copacului o mulțime de animale venite de departe să o asculte. Animalele erau deosebit de încântate de trilurile păsării. Așa decurgea fiecare zi în pădurice de când se instalase pasărea măiastră. Iarna tocmai trecuse și zilele cu soare erau tot mai dese, prilej de bucurie pentru întreaga pădure și de cântec pentru misterioasa pasăre. Însă, într-o zi, nimeni nu știe cum și când exact, animalele pădurii au găsit pasărea frumos colorată căzută lângă bătrânul copac, rănită, scoțând gemete de durere ...gata să moară! Speriate că s-ar putea întâmpla ce era mai rău, toate animăluțele au dat fuga la templul Zeiței Lunii, Eostre, rugându-se fiecare ca aceasta să facă o minune și să salveze măiastra pasăre. Eostre le-a auzit ruga și a coborât să vadă ce poate face și tare s-a mai întristat zeița! Dacă ar fi avut puteri tămăduitoare, ar fi vindecat-o pe loc. A îngrijit această pasăre cum s-a priceput ea mai bine. În fiecare zi îi spăla rănile și îi dădea să mănânce din mâncarea zeilor. Și, minune, după un timp, pasărea a început să prindă puteri. Zeița s-a bucurat nespus. După alte câteva zile, pasărea era complet refăcută. Atunci a luat-o și a aruncat-o spre cer. Dar pasărea a căzut la picioarele zeiței, pentru că nu mai putea să zboare. Fusese salvată, dar o așteptau alte primejdii: animalele înfometate ale pădurii.
Zeița a înțeles acest lucru și a transformat pasărea în iepuroaică. Nu mai putea zbura, în schimb se putea salva alergând foarte repede. Iepuroaica și-a păstrat însă obiceiul de a face ouă. Și, astfel, de atunci, în semn de mulțumire, în fiecare primăvară, când are loc echinocțiul, Iepurașul îi duce Zeiței Lunii un dar constând în ouăle sale pe care le pictează în culorile curcubeului. Și pentru că iepurașul este o ființă iubitoare, s-a gândit să împartă frumoasele sale ouă și alte daruri celor necăjiți și copiilor care au fost cuminți și care fac fapte bune.
Astfel, în fiecare an Iepurașul vine cu mici daruri pentru copii, lasă ouăle pe masa de Paște sau le ascunde în grădină printre flori ori le așează frumos în cuiburile ce sunt pregătite special pentru el. Și, fiindcă iubește copiii, Iepurașul aduce special pentru aceștia ouă din ciocolată și alte surprize, sperând ca și în anul ce vine să fie la fel de cuminți.
Iepurașul anunță venirea vremurilor frumoase, calde, reînvierea naturii, aduce noroc, bucurie, bogăție și mesajul creștin al Învierii lui Hristos.   

Povestea de la ora 5 - 13 aprilie 2017 - reîncărcată cu poze