SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

marți, 28 februarie 2017

Martie, mărțișor. Semnificație, obiceiuri, tradiții și superstiții
















Mărțișorul este oferit ca simbol al sosirii primăverii. Obiceiul mărțișorului este, de fapt, o secvență dintr-un scenariu, ritual de înnoire a timpului și anului, primăvara. Mărțișorul, dăruit celor dragi de 1 martie, simbolizează iarna și vara, dar și speranța totodată. După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an și se celebra sărbătoarea ,,Matronalia'', la care se desfășurau serbările lui Marte, zeul forțelor naturii, al primăverii și-al agriculturii. An de an, de 1 martie ne recăpătăm speranța, optimismul, credința în mai bine și sporul în toate. Martie este momentul în care oamenii încep să caute primul ghiocel, ca semn al venirii cu adevărat a primăverii. Acum, frigul începe să se împletească cu razele soarelui, întunericul cu lumina și după o iarnă grea cu omăt mare, învinge viața, primăvara, soarele.
Probabil că puțini dintre noi cunosc povestea mărțișorului ori s-au întrebat ce simbolizează și de unde a pornit obiceiul ,,purtatului mărțișorului''...
Semnificația lui a rămas aceeași de-a lungul timpului, doar forma acestuia s-a schimbat în timp. La început, mărțișorul era simbolizat printr-o monedă, iar mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu, vopsite în alb și roșu, înșirate pe o ață. Acum, mărgelele frumos colorate, ceramica și florile le-au luat locul.
1 Martie, o zi ce zburdă pe aripi de primăvară, pictată în simboluri și alintată de gingășia ghioceilor. O zi în care bucuria, iubirea, norocul se strecoară prin firul alb-roșu, ce reprezintă firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca pe munte cu oile. În tradiție, se aseamănă cu firul vieții omului, stăpânit la naștere de ursitoare. Arghezi îl definea drept ,,sărutare și podoabă''. Fie că e trifoi cu patru foi, coșar, inimioară sau potcoavă, se poartă până când înfloresc cireșii sau trandafirii. Și atunci nu se aruncă, ci se leagă de un pom înflorit, ca să ne aducă tot binele din lume.

Povestea mărțișorului:
Iată povestea mărțișorului: ,,Odată, soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniță. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulți dintre pământeni l-au condus și i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu și să elibereze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna și iarna. A găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi, până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri și rănit, tânărul elibera Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind și bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, apăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până și ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Murise. De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași: unul alb și altul roșu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați. Roșul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

Câteva superstiții legate de această lună:
Luna martie a născut de-a lungul timpului multe superstiții, mai ales despre vreme. Astfel, se zice că, dacă în luna martie bat vânturi, luna mai va fi mai frumoasă, dacă în luna martie tună și fulgeră, atunci anul va fi unul mănos. Dacă în Martie nu poți semăna ovăzul de ploi multe, nici toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe sau dacă va cânta cucul în această lună, anul va fi bogat. În această lună se culeg primele flori de primăvară bune de leac, dar mai ales se fac pregătiri pentru ritualurile de magie de peste an: se culege urzică, cea dintâi buruiană care te scapă de boală și iarbă-mare, iar șarpele prins în Martie este descântător și fermecător. Mai există superstiția că dacă cineva are ,,guturan'' (răceală, guturai) în martie, va fi sănătos peste an. O altă superstiție ne spune că dacă vremea este rea în aceste zile ale Babelor, înseamnă că Baba Dochia își scutură cojoacele. Ziua de 9 Martie este numită și Ziua Șarpelui, zi care înseamnă și activizarea practicilor vrăjitorești, ea mai este numită în popor Drăgostitele. Superstiția mai spune cine lucrează în această zi, va muri de veninul șarpelui sau cine nu ține această sărbătoare zace 40 de zile. Împotriva înnecului, superstiția spune că e bine să mănânci 40 de chitici (peștișori) în ziua de mucenici.
Pe 25 martie, când se sărbătoresc Blagoveșteniile, Buna Vestire, dar și Ziua Cucului, nimeni nu trebuie să se certe, că e de rău; să nu mai pui mâna pe ouă și pe cloște, deoarece puii vor ieși strâmbi și urâți.  

luni, 27 februarie 2017

Raftul cu noutăți - Cărți de la Editura Arthur

sursa: http://lauracaltea.ro
Iată câteva titluri, care au văzut lumina tiparului la Editura Arthur, pe care vi le propunem la Raftul cu noutăți de la Secția Împrumut pentru Copii și Tineret:
1. Jerry Spinelli - Magee, zis Maniacul;
2. Michael Byrne - Biletul de loterie;
3. N. K. Jemisin - Cele o sută de mii de regate;
sursa: www.google.ro/imagini
4. Tove Jansson - Pălăria vrăjitorului;
5. Norton Juster - Vama Fantomă;
6. Grace Lin - Bătrânul din Lună;
7. J. K. Rowling - Harry Potter și Copilul blestemat;
8. Ana Rotea - Dosarul Popcorn;
9. Adam Gidwitz - O poveste griminală;
10. Gary Paulsen - Toporișca;


11. R. J. Palacio - Cartea lui Julien;
12. Lois Lowry - Făuritoarea de albastru;
13. Beverly Cleary - Ramona. Beezus și Ramona. Pacostea de Ramona;
14. Robert Holdstock - Lavondyss. O călătorie spre un loc necunoscut;
15. Daniel Abraham - Calea dragonului;
16. Brandon Sanderson - Calea Regilor (vol. I și II); Elantris;
17. Roald Dahl - Danny, campionul lumii;
Beverly Cleary - Dragă domnule Henshaw;
18. Sue Townsend - Jurnalul secret al lui Adrian Mole;
19. Gwuid Blyton - Magia copacului depărtărilor;
20. Rick Riordan - Percy Jackson și Olimpienii - vol. 5;
21. Philippa Pearce - Grădina de la miezul nopții, ș.a.

Sute de cărți noi îi așteaptă și pe cei mici. Tărâmuri îndepărtate și misterioase, cunoașterea a tot ce ne înconjoară și alte subiecte interesante stau în filele cărților. Veniți să le descoperiți!

Vă așteptăm!
                         

Povestea de la ora 5 - 2 martie 2017




















Joi, 2 martie 2017, vă invităm să citim împreună povestea ”Doctorul De Soto”, de William Steig, autorul romanului de aventuri pentru copii ”Dominic. Un câine cu suflet de aur și nervi de oțel”. 
Vă așteptăm!

marți, 21 februarie 2017

21 februarie - Ziua Internaţională a Limbii Materne

Sursa: http://www.copilul.ro
În anul 1999 UNESCO a declarat ziua de 21 februarie - zi internaţională a limbii materne, pornind de la data la care protestul tinerilor din Pakistan pentru recunoaşterea limbii lor materne ca limbă oficială a statului în 1952 a sfârşit cu uciderea acestora de către forţele de ordine.
Promovarea multilingvismului şi a înţelegerii dintre oameni prin intermediul limbilor de circulaţie internaţională, devenite a doua limbă maternă, limbi utilizate peste tot în satul global, din India, China, Japonia până în Hawai, din Finlanda până în Australia, este unul din scopurile unei zile internaţionale a limbii materne. 
Dacă limba maternă semnifică limba pe care am învăţat-o în familie, prima limbă vorbită de individ, în zilele noastre tot mai mulţi părinţi îşi impulsionează copiii să înveţe cel puţin încă o limbă, de obicei, engleza, iar mai nou, germana, spaniola sau rusa. Acest lucru este absolut lăudabil şi pune fundamentul unei uşurinţe de comunicare şi învătare pe care este păcat să nu o exploatăm în perioada copilăriei timpurii a copilului, când dorinţa de exprimare este foarte vibrantă şi este susţinută de energia, dinamismul şi curiozitatea acestuia.
Limba maternă este strâns legată de identitatea noastră cea mai profundă ca oameni, ea este şi unul dintre elementele care au stat la baza naşterii naţiunilor. Pe lângă teritoriul comun, tradiţii şi obiceiuri, o piaţă economică comune şi o istorie traversată împreună, comunităţile care au alcătuit în sec. al XIX-lea şi ulterior naţiuni (secolul al XIX-lea este supranumit şi "secolul naţiunilor") împărţăşeau şi o unitate de limbă. 
Părtăşia prin comunicare lingvistică este, după apropierea fizică, teritorială, cea mai la îndemână formă de apropiere. 
Limba română, ca limbă vorbită în spaţiul de la nord de Dunăre, a apărut şi s-a desăvârşit odată cu poporul român (momentul final al etno- şi glotogenezei fiind considerat sec. VIII al erei creştine).
De sorginte daco-romană, limba română a fost influenţată de-a lungul timpului de limbile popoarelor cu care românii au intrat în contact. Acest lucru, reconfigurarea periodică, modernizarea, asanarea sau diortosirea limbii, adopţiile şi împrumuturile din alte limbi sunt fenomene naturale. Limba este un organism viu. Noi, vorbitorii, o resimţim, poate, cel mai bine în toată frământarea ei. Noi, cei care ne agăţăm de "înfloriturile" ei stilistice pentru a da viaţă unei conversaţii, unei prezentări, unei banale descrieri, unui discurs.
Noi, cei atât de emoţionaţi să ne auzim vorbită limba într-un loc îndepărtat, unde ne găsim la un moment dat izolaţi de corpul familiei şi al naţiei. Limba maternă este un dat foarte fericit al vieţii umane. Ea conţine cunoaştere, amintiri colective şi individuale, putinţa de a exprima cu splendidă acurateţe tot ceea ce dorim. 
Este istorie şi expresie a sufletului poporului, prietena de taină a tuturor: mânuitori de condei şi povestitori la gura sobei, profesori şi elevi, părinţi şi copii, iubitori de tăcere îngânduraţi şi vorbitori neobosiţi care îşi însoţesc discursul cu gesturi şi mişcări colorate.
Pe bună dreptate limba este considerată o mare comoară.
La mulţi ani, Limba Română!

vineri, 17 februarie 2017

Povestea de la ora 5 - 23 februarie 2017 - reloaded

sursa: www.google.ro/imagini
Joi, 23 februarie 2017, în cadrul activității ”Povestea de la ora 5”, se va citi din opera fraților Grimm. 
Am ales pentru voi: ”Frățior și Surioară”.

Vă așteptăm!







joi, 16 februarie 2017

Aniversările culturale ale lunii februarie

Seria evenimentelor culturale continuă și luna aceasta cu aniversarea altor mari reprezentanți ai literaturii române și universale, precum: Charles Dickens, Mihail Drumeș, Jules Verne.

Primul sărbătorit al lunii februarie este Charles John Huffam Dickens, născut pe 7 februarie 1812, în Portsmouth, Anglia și decedat pe 9 iunie 1870, în Higham. Se împlinesc 205 de ani de la nașterea acestuia. Dickens a fost al doilea copil al lui John și Elizabeth Dickens, ei provenind din clasa mijlocie inferioară care asigura servicii casnice și funcționari publici. Charles a fost un copil slab, dar un cititor extrem de sensibil și pasionat. Cele mai timpurii amintiri ale lui au fost poveștile spuse de dădacă despre o pisică mare, neagră care vâna copii mici și despre Căpitanul Ucigaș, care, la fel ca și Sweeney Todd își transforma victimele în plăcinte cu carne. Una dintre jucăriile lui preferate era un teatru în miniatură în care putea să-și pună în scenă poveștile preferate. Tatăl său a fost arestat pentru datorii neachitate, astfel că întreaga familie l-a urmat la Închisoarea Datornicilor Marshalea. După trei luni, tatăl său a fost eliberat din închisoare fiind declarat ,,datornic insolvabil''. Totodată, la 15 ani el a început să lucreze în birourile unei firme de avocați la Gray's Inn.
Viața lui Dickens este o poveste uluitoare a puterii imaginației de a crea un număr aparent inepuizabil de personaje de neuitat - Pickwick, Sam și Tony Weller, Fagin, Bumble, Quilp, Scrooge, Pecksniff, Sairy Gamp, Micawber, Lady Dedlock, domnișoara Havisham. Opera sa constituie prin diversitatea tematică și prin forța artistică cu care surprinde diferitele medii sociale zugrăvite, o imagine vie a societății engleze din prima jumătate a secolului al XI-lea. Printre temele romanelor sale se numără soarta grea a copiilor ,,Oliver Twist'', ,,David Copperfield'', goana după profit ,,Martin Chuzzlewit'', ,,Dombey & Son'' (Dombey și fiul), ,,Hard Times'' (Timpuri grele), formarea personalității unor tineri ,,The Life and Adventures of Nicholas Nickleby'' (Viața și întâmplările lui Nicholas Nickelby), ,,Great Expectations'' (Marile speranțe).
Prin descrieri realiste, Dickens prezintă diferite medii: cocioabe mizere ale sărăcimii și palate ale marii burghezii, ateliere și prăvălii, hanuri și școli, case de țară, închisoarea datornicilor, creând totodată o galerie de personaje de neuitat.
În 1870, după un al doilea turneu în America, în timp ce lucra la ultima sa carte, Dickens a suferit un accident vascular cerebral și a murit în casa mare pe care o văzuse cu ani în urmă pe când era copil, împreună cu tatăl său, ca un simbol al realizării materiale inaccesibile pentru el.
Prin urmare, Charles Dickens rămâne romancierul nepereche, capabil să sondeze în profunzime elementele întunecate și luminoase ale minții și luminii sale.


Un alt sărbătorit al acestei luni este Mihail Drumeș, născut Mihail V. Dumitrescu pe 26 noiembrie 1901, la Ohrid, Macedonia și decedat pe 7 februarie 1982, la București. Cu această ocazie, se împlinesc 35 de ani de la moartea romancierului român, dramaturg și nuvelist, realizator de proză scurtă, foarte popular în perioada interbelică. Drumeș este fiul Despinei de etnie sârbă și al lui Vasile Dimitrie, căldărar macedonean. A debutat în 1922 în revista ,,Flamura'' din Craiova. Între anii 1908 - 1915, Mihail merge la școala primară din Balș, după care va urma și Colegiul ,,Carol I'' din Craiova. Mai târziu, între anii 1925 - 1928, el urmează la București Facultatea de Litere și Filozofie.
Opera sa cuprinde volume de nuvele și schițe ,,Capcana'', romanele ,,Sfântul Petre''(ulterior publicat cu titlul ,,Cazul Magheru'', ,,Invitație la vals'', ,,Scrisoare de dragoste'', ,,Elevul Dima dintr-a șaptea'', ,,Se revarsă apele'', ,,Arde Prahova'' și piesele de teatru ,,O crimă pasională'', ,,Iona d' Arc'', ,,Năluca''. ,,De-asemenea, în 1977 publică la Editura Ion Creangă volumul  ,,Povestiri despre cutezători'', istorii romanțate pentru copii despre inventatori, pionierii aerului. Un an mai târziu, îi apare primul volum din seria de proze istorice pentru copii ,,Povestea neamului românesc. De la început și până în zilele noastre: pagini din trecut.
În 1982, Mihail Drumeș se stinge din viață la 27 februarie, la București.


Jules Verne este un alt mare reprezentant al celor născuți în această lună, un renumit scriitor francez, precursor al literaturii science-fiction, s-a născut și a copilărit în orașul-port Nantes. Jules Verne a dezvoltat o pasiune timpurie pentru călătorii încă de la vârsta de 11 ani încercând, fără succes, să fugă pe mare. Întors acasă, îi promite mamei că în viitor își va imagina călătoriile. Tatăl său, un avocat înstărit, îi îndrumă educația în direcția aceleiași profesii și ca urmare, Verne merge la Paris unde va studia Dreptul. Acolo însă, pătrunde în cercurile literare și începe să scrie librete de operetă, piese de teatru și povestiri, ceea ce-l determină pe tatăl său să-i stopeze suportul financiar.
În 1862, îl cunoaște pe Pierre-Jules Hetzel, scriitor de cărți pentru copii și unul dintre cei mai importanți editori care citește un roman de-al lui Jules Verne și este atât de încântat, încât îi oferă un contract prin care se angajează să-i publice lucrările asemănătoare scrise de Jules Verne în următorii 12 ani. Cooperarea celor doi a durat până la sfârșitul carierei lui Jules Verne, iar romanele colecționate au devenit cunoscute sub denumirea de Voyages Extraordinaires (Călătorii extraordinare).
Astfel, Verne a redat, prin opera sa, călătoria pe care tatăl său l-a împiedicat s-o întreprindă la vârsta de 11 ani, când a vrut să se îmbarce pe o navă pentru a ajunge în India. Prins de părintele său, el își promite solemn: ,,nu voi călători decât în vis''. Acest lucru se va materializa în cele 80 de romane scrise de-a lungul vieții.
Timp de 40 de ani, Jules Verne a publicat cel puțin un titlu pe an, cu o scară largă de subiecte. Deși a scris despre locuri exotice, a călătorit puțin, iar singura sa călătorie cu balonul a durat doar 24 de minute. În general, romanele și povestirile sale descriu aventuri fantastice cărora nu le lipsește conținutul științific și nici aerul verosimil al evenimentelor.
Scriitorul a petrecut mult timp documentându-se pentru cărțile sale, dar, din când în când, inventa și întâmplări științifice care să se potrivească cu povestea. Istoria a dovedit faptul că avea un simț intuitiv incredibil, întrucât multe dintre invențiile sale închipuite - elicopterul, submarinul, automobilul, balonul, internetul - s-au dovedit a fi aproape de invențiile reale de mai târziu. Printre cărțile sale, cele mai reprezentative se numără și: ,,Cinci săptămâni în balon'', ,,Copiii căpitanului Grant'', ,,O călătorie spre centrul pământului'', ,,20.000 de leghe sub mări'', ,,Insula cu elice'', ,,Insula misterioasă'', ,,Ocolul pământului în 80 de zile'', ,,Doi ani de vacanță'', ,,Doctor Ox'', ,,Goana după meteor'', ,,De la Pământ la Lună'', ,,Un oraș plutitor'', ,,Cele 500 de milioane ale Begumei'', ,,Arhipelagul în flăcări'', ,,Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă'', ,,Nord contra Sud'', ,,Raza verde'', ,,Un bilet de loterie'', ,,Testamentul unui excentric'', ,,Invazia mării'', ,,Steaua Sudului'', ,,Casa cu aburi'', ,,Indiile negre''.
Diabetul care-i afectează acuitatea vizuală, îl orbește progresiv. După o criză severă de la sfârșitul anului 1904, o alta îl doboară pe 16 martie 1905 la Amiens. Înmormântarea sa atrage o mulțime de cinci mii de persoane. Se țin o serie de discursuri, dintre care se remarcă cel al lui Charles Lenuire din partea Societății de geografie. Scriitorul va fi îngropat la Cimitirul ,,La Madeleine'' a Amiens.